IMM-urile din România vs. UE: Cum accesăm fondurile europene

Provocările IMM-urilor românești în accesarea fondurilor europene și lecțiile din alte state UE

IMM-urile din România vs. UE: Cum accesăm fondurile europene

Elena Balaban

Expert Accesare Fonduri Europene
imm-urile-din-romania-vs-ue-cum-accesam-fondurile-europene

IMM-urile sunt adevărata inimă a economiei europene. Ele formează peste 99% din companiile active și creează aproximativ 65% din locurile de muncă din UE¹. Fără ele, inovarea, creșterea economică și dezvoltarea sustenabilă ar fi mult mai lente.

În perioada 2021–2027, Uniunea Europeană a pregătit un adevărat arsenal de programe pentru IMM-uri – de la fonduri regionale și sociale, până la InvestEU și Horizon Europe. Toate acestea urmăresc să facă afacerile mai competitive, mai digitale și mai prietenoase cu mediul².

Însă nu toate țările au reușit să transforme aceste oportunități în povești de succes. Polonia, Estonia sau Portugalia au reușit să folosească fondurile europene pentru a-și dezvolta IMM-urile și a stimula inovația. România, în schimb, se lovește încă de birocrație, proceduri greoaie și lipsa digitalizării³.

În acest articol vom explora ce fac alte țări bine, ce ne lipsește nouă și cum am putea folosi fondurile europene ca un adevărat motor pentru afacerile românești.

În 2025, România are aproximativ 530.000 de IMM-uri active, care generează peste jumătate din PIB-ul țării și aproape două treimi din locurile de muncă din sectorul privat⁴. Rolul lor economic este uriaș, dar accesul la finanțări rămâne dificil.

De ce? Pentru că multe IMM-uri se confruntă cu:

  • Capital redus și acces complicat la credite;

  • Proceduri birocratice interminabile pentru fonduri europene;

  • Lipsa unor consultanți de încredere sau a unor mecanisme clare de sprijin.

Conform CNIPMMR, peste 60% dintre antreprenori consideră că procedurile de aplicare sunt „prea complicate”, iar timpul necesar pentru pregătirea unui proiect depășește media europeană⁵. Ca urmare, multe fonduri rămân neaccesate.

Problema nu este lipsa resurselor, ci dificultatea de a ajunge la ele. Un sistem administrativ rigid, procese digitale insuficiente și lipsa consultanței fac ca multe IMM-uri să rateze oportunități valoroase.

Diferențele nu sunt doar economice, ci și structurale și culturale.

  • Rata de succes: În România, doar 35% dintre IMM-uri care aplică pentru fonduri europene obțin finanțare, față de peste 50% media UE¹. În programe complexe, decalajul este și mai mare.

  • Investițiile în cercetare: Media UE este de 2,3% din PIB, în timp ce România alocă mai puțin de 0,5%².

  • Digitalizarea: IMM-urile românești se numără printre cele mai puțin digitalizate din UE³.

În țări precum Polonia sau Estonia, fondurile europene sunt complet integrate cu politici naționale de simplificare și digitalizare. În România, birocrația și lipsa interoperabilității IT fac procesul complicat și costisitor.

Mai mult, multe IMM-uri românești sunt microîntreprinderi cu sub 10 angajați, axate pe comerț sau servicii, fără strategie clară de extindere sau inovare. În vestul Europei, IMM-urile industriale sau tehnologice au mai multe șanse să atragă finanțări pentru cercetare, digitalizare și internaționalizare.

Polonia: Prin Programul Operațional Inteligent 2014–2020, peste 10 miliarde de euro au ajuns la IMM-uri, cu o rată de absorbție de peste 95%. Secretul? Digitalizarea completă a procesului de aplicare și consultanță centralizată⁴.

Estonia: Totul este digital. Aplici online, semnezi electronic, verifici eligibilitatea automat și primești feedback rapid – timpul mediu de evaluare fiind sub 30 de zile⁵.

Portugalia: Fondurile europene sunt completate de cofinanțare națională și programe de mentorat, creând un ecosistem prietenos pentru startup-uri tehnologice și industrii verzi⁶.

România are platforme precum MySMIS2021, dar acestea rămân greoaie, cu documente fizice și procese lente. Adoptarea bunelor practici – digitalizare completă, simplificare administrativă și sprijin consultativ – ar putea transforma fondurile europene într-un adevărat motor de dezvoltare.

Accesarea fondurilor europene nu este lipsită de obstacole. Cele mai importante sunt:

  • Birocrația: Procedurile complexe, documentația variabilă și interpretările diferite ale autorităților generează întârzieri;

  • Capacitatea administrativă: Raportul Curții de Conturi arată că peste 30% din întârzierile proiectelor apar din cauza lipsei personalului calificat¹;

  • Pregătirea IMM-urilor: Multe proiecte sunt depuse fără strategie clară sau fără consultanță specializată, ceea ce duce la respingeri timpurii.

Proiectele în domeniul energiei verzi sau digitalizării sunt cele mai vulnerabile. Avizele, autorizațiile și infrastructura IT deficitară încetinesc implementarea.

O soluție reală ar fi colaborarea strânsă între instituțiile centrale, autoritățile locale și mediul privat, planificare riguroasă și monitorizare constantă². Altfel, fondurile europene riscă să rămână nefolosite, iar decalajele economice față de UE să se adâncească.

România are la dispoziție unele dintre cele mai mari alocări de fonduri europene, dar rămâne printre statele cu cea mai scăzută capacitate de absorbție.

În timp ce alte țări din Europa Centrală și de Est au transformat fondurile UE în motoare de dezvoltare industrială și tehnologică, România se luptă încă cu birocrația, lipsa coerenței strategice și un ecosistem antreprenorial insuficient digitalizat.

Transformarea este posibilă: digitalizare completă, simplificare administrativă și consultanță coerentă pentru IMM-uri pot face ca fondurile europene să devină cu adevărat o șansă de creștere și inovare.