Fondurile europene reprezintă una dintre cele mai importante surse de investiții pentru dezvoltarea economică a României. Totuși, în ciuda oportunităților, nu toate proiectele finanțate reușesc să ajungă la final. Unele se blochează încă din faza de avizare, altele întâmpină dificultăți financiare sau descoperă, prea târziu, că investiția nu este viabilă.
În special în domeniul energiei verzi — un sector în plină expansiune datorită Fondului de Modernizare și programelor pentru parcuri fotovoltaice — aceste obstacole sunt frecvent întâlnite. De ce se întâmplă asta și cum pot fi evitate?
Una dintre cele mai mari provocări în derularea proiectelor cu finanțare europeană, în special în domeniul energiei, o reprezintă procesul de obținere a avizelor și autorizațiilor. Fie că vorbim despre acorduri de mediu, certificate de urbanism sau avize tehnice de racordare, fiecare etapă presupune timp, documentație riguroasă și coordonare între instituții.
Multe proiecte se blochează aici din cauza unei planificări insuficiente. O abordare realistă și eficientă începe cu derularea studiului de fezabilitate în paralel cu demersurile pentru obținerea avizelor principale. Astfel, se evită întârzierile cauzate de eventuale modificări ulterioare în proiectul tehnic, iar echipa are o imagine clară asupra cerințelor legale încă din faza de proiectare.
In al doilea rand, beneficiarii de fonduri europene se confruntă cu întârzieri ale rambursărilor sau cu lipsa lichidităților în faza de implementare. Aceste decalaje pot afecta direct fluxul de lucru, ducând la suspendarea contractelor cu furnizorii sau la amânarea execuției.
Pentru a preveni astfel de blocaje, este esențial ca planul financiar să includă rezerve de lichiditate încă din etapa de depunere a proiectului. O strategie sănătoasă înseamnă o proiecție realistă a fluxurilor de numerar, cu o marjă de siguranță pentru eventuale întârzieri, astfel încât lucrările să nu depindă exclusiv de termenele de plată ale finanțatorului.
Un alt motiv frecvent pentru eșecul proiectelor este absența unei analize de oportunitate riguroase, realizată înainte de studiul de fezabilitate. În cazul parcurilor fotovoltaice, de exemplu, se întâmplă adesea ca beneficiarii să descopere, abia după demararea lucrărilor, că amplasamentul nu oferă condițiile tehnice sau economice potrivite.
Un studiu de oportunitate bine fundamentat permite evaluarea realistă a potențialului energetic, a costurilor și a rentabilității. El oferă o imagine clară asupra riscurilor — de la compatibilitatea terenului cu rețelele electrice, până la rentabilitatea investiției pe termen lung. În lipsa lui, proiectele riscă să se transforme în simple exerciții birocratice, fără perspectivă reală de implementare.
In final, chiar și atunci când documentația este completă, proiectul poate deraia din cauza unei gestionări slabe. Lipsa unei echipe cu experiență în implementarea fondurilor europene, necorelarea activităților între furnizori sau lipsa unui calendar de execuție realist pot duce la întârzieri majore și chiar la penalități.
Un management profesionist al proiectului — cu proceduri clare, raportări periodice și monitorizare constantă a progresului — asigură controlul asupra întregului proces. În special în proiectele de infrastructură energetică, unde coordonarea între furnizori, proiectanți și autorități este complexă, această etapă face diferența între succes și eșec.
Eșecul unui proiect finanțat din fonduri europene nu este întotdeauna rezultatul lipsei de resurse, ci mai degrabă al unei planificări insuficiente și al subestimării riscurilor reale. În special în domeniul energiei verzi, unde investițiile sunt costisitoare și termenele stricte, succesul depinde de capacitatea echipei de a anticipa problemele înainte ca acestea să apară.
Fondurile europene pot fi o șansă uriașă pentru dezvoltarea durabilă, însă doar pentru cei care tratează fiecare etapă cu aceeași seriozitate: de la prima schiță de proiect până la punerea în funcțiune.
