7 miliarde EURO în pericol: Impactul pierderii fondurilor PNRR asupra economiei și societății românești

Anul 2025 reprezintă pentru România un moment crucial în utilizarea fondurilor europene, într-un context în care presiunea pe implementarea eficientă a proiectelor este tot mai mare. Pentru perioada 2021–2027, Uniunea Europeană a alocat prin Politica de Coeziune resurse pentru creștere, reducerea disparităților regionale și tranziția verde, finanțând FEDR, FSE+, Fondul de Coeziune și Fondul pentru o Tranziție Justă.
În paralel, instrumentul temporar NextGenerationEU susține redresarea economică post-pandemie, componenta principală fiind Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR).

PNRR în România – miza
Planul Național de Redresare și Reziliență al României a fost aprobat cu o alocare totală de aproximativ 28,5 mld. EUR (granturi + împrumuturi) pentru reforme și investiții în tranziția verde, digitalizare și modernizarea administrației.

Risc de pierdere: 7 mld. €
Deși alocările sunt semnificative, România se confruntă cu un risc major de pierdere a fondurilor PNRR – estimările publice indică până la ~7–8 mld. EUR, în principal din cauza neîndeplinirii unor reforme și întârzierilor în jaloane/ținte. Au existat, de asemenea, suspendări parțiale pe anumite cereri de plată și discuții privind reducerea numărului de jaloane urmărite până la final de 2026.

Impact economic

• Întârzieri sau redimensionări pentru proiecte de infrastructură critică (sănătate, educație, transport).
• Presiune pe investițiile IMM-urilor în digitalizare, inovare și tehnologii verzi → scădere a competitivității.
• Efect de domino în lanțurile de furnizori și în atragerea investițiilor private.

Impact social

• Acces mai lent la servicii publice moderne (spitale, școli, digital public).
• Tranziția verde și digitalizarea avansează mai încet, cu efecte mai puternice în comunitățile vulnerabile.
• Disparitățile teritoriale pot crește.

Impact politic și instituțional

• Erodează credibilitatea României în relația cu Comisia Europeană.
• Condiționalități mai stricte pentru viitoare alocări post-2027 dacă nu demonstrăm capacitate de implementare.
• Presiune publică și mediatică asupra modului de management al programelor.

Blocaje frecvente în implementare

• Birocrație ridicată și proceduri greoaie de achiziții.
• Criterii de eligibilitate complexe și competiție mare pe linii populare.
• Capacitate administrativă limitată și lipsa resurselor umane specializate.
• Infrastructură IT neuniformă (în special la proiecte de digitalizare).

Ce e de făcut (priorități imediate)

1. Prioritizarea proiectelor realizabile până la 2026 (planificare realistă, management al riscurilor per jalon).
2. Întărirea capacității administrative (echipe dedicate, externalizare consultanță acolo unde e eficient).
3. Accelerarea achizițiilor prin standardizare și pregătire din timp a documentațiilor.
4. Monitorizare și transparență: raportare publică pe indicatori, comunicare permanentă cu CE.
5. Aliniere strategică la obiectivele verzi și digitale pentru a evita corecții ulterioare.

Concluzie
2025 este un an de responsabilitate maximă: succesul nu depinde doar de sumele alocate, ci de capacitatea de execuție. O cultură a eficienței, planificare riguroasă și adaptare la constrângeri pot transforma fondurile PNRR și ale Politicii de Coeziune în investiții durabile, cu impact structural asupra economiei, mediului și calității vieții.